Mr. Doctor

You were visiting my dreams, leaving to snow through almost closed fingers glittering crystals of illusion.

Acum, dupa ca am tot vorbit despre libertate si dorinta de a-mi extinde orizonturile, cred ca e cel mai potrivit sa aduc in scena si sa prezint unul dintre cele mai impresionante personaje din piesa de teatru numita Mairon. Este un personaj atat de complex si impunator incat, cateodata, parca devine un al doilea regizor. Actiunile sale pe scena reusesc sa adune in jurul sau alte personaje si decoruri, dandu-le, printr-un proces artistic ciudat de metamorfoza, intelesuri si aparente complet noi si necunoscute. In orice aparitie domina scena, el fiind singurul personaj eliberat de orice constrangere fizica sau psihica datorita Artei pe care o creaza.

O adevarata sursa de inspiratie si o veritabila poarta catre necunoscut, acest Mr. Doctor este fascinant pana si prin faptul ca nu exista. El insusi este o iluzie creatoare de iluzii. Transmite lucrul asta prin numele pe care si l-a luat - Mr. Doctor. Este un nume lipsit de coordonate exacte, lipsit de atasamentul fata de o persoana fizica anume. Doar pronuntand numele acesta cuiva, ii vei deschide o "trapa" prin care vor navalii diverse forme ale imaginatiei, creandu-si zeci, sute sau chiar mii de "Domni Doctori" in mintea sa. Totusi, un lucru este clar stabilit din start: ne e vorba de orice personaj. Aici discutam despre Mr.-ul, adica acel om ("the Man", cum ii mai spun fanii) care nu este un simplu figurant, importanta lui fiind cruciala si, in acelasi timp, este si "Doctor", care, prin diverse tratamente sau experimente, te poate vindeca sau chiar purifica. Totodata, se simte o oarecare dualitate in rezonanta numelui, dar aceasta dualitate nu divizeaza, ci, din contra, completeaza. Te duce oarecum cu gandul la celebrul personaj "Mr. Hyde/ Dr. Jekill", dar, prin aceasta asociere a normalitatii cu monstrozitatea, conduce la crearea operelor cu adevarat impresionante. Aceasta monstrozitate despre care vorbesc nu are acel inteles fizic ci semnifica toate gandurile, sentimentele, trairile si abordarile diferite. Oamenii se tem in general de schimbare si de necunoscut, iar tot ce apartine acestui domeniu este catalogat drept rau.

Ca orice iluzie, si aceasta trebuie sa aiba o baza reala. Bine-nteles ca si "baza" trebuie sa fie cu totul speciala pentru a putea emana atata energie creatoare. Prea multe date personale nu se cunosc despre acest Mr. Doctor pentru simplul fapt ca nu ar ajuta cu nimic la construirea vartejului de iluzii artistice, ba din contra. Din putinele date existente in presa, pot spune ca acest Om este un italian nascut in zona Veneziei, care apoi a locuit mai mult timp in Milano si Liublijana (Slovenia). Cunostintele sale sunt pe cat de impresionante pe atat de diverse: a studiat criminologia in Milano, are doctorat in filosofie si psihologie (nu degeaba e "Doctor"), a studiat cinematografia si muzica la diverse scoli si a si predat la universitatea din Liublijana cursuri pe diverse teme. Aceste cursuri au fost organizate prin Muzeul de Film din Slovenia, s-au desfasurat pe o perioada de 2 ani si au constat in discursuri si prestatii improvizate, care s-au bucurat de un succes teribil la un public extaziat, venit de la diverse facultati si specializari doar pentru a se bucura in fiecare joi de sclipirile geniale ale lui Mr. Doctor. Totodata, a fost ocazional si dirijor pentru diverse orchestre simfonice. La toate acestea se adauga un numar impresionant de lecturi si alte opere de arta devorate la care face adesea trimiteri prin intermediul creatiilor sale.

Fara indoiala ca acest om e un geniu al zilelor noastre. Pacat ca prea putini oameni au rabdarea si curajul de a explora macar una din operele sale de la inceput pana la sfarsit. LA aceste lipsuri ale oamenilor se mai adauga si preconceptia de a nu asculta ceva diferit, inedit, care nu e la moda si care sparge barierele logice atat in sunet cat si in versuri.

Am sa incerc in mare sa trec prin fiecare creatie artististica a sa si sa-mi exprim punctul actual de vedere. Spun "actual" deoarece aceste opere de arta nu transmit mesaje clare, cu un tipar anume pe care sa-l poti deduce, ci iti induc diverse iluzii, stari, sugestii, care, impreuna cu starea ta de spirit si cu cunostintele tale alcatuiesc acea experienta incredibila ce conduce la dezvoltarea ta in nenumarate sensuri si dimensiuni.

Pentru a-si realiza proiectele, Mr. Doctor a fost nevoit sa apeleze la ajutorul mai multor muzicieni talentati. "Recrutarea" pentru noul concept ce se va numi "Devil Doll" s-a facut prin postarea in ziar a unui anunt cu textul "A MAN IS THE LESS LIKELY TO BECOME GREAT THE MORE HE IS DOMINATED BY REASON: FEW CAN ACHIEVE GREATNESS -AND NONE IN ART-IF THEY ARE NOT DOMINATED BY ILLUSION". Curand, artisti in adevaratul sens al cuvantului , atat din Italia cat si din fosta Iugoslavie, au raspuns la aceasta chemare si ,condusi de Mr. Doctor, au dat nastere formatiei Devil Doll.

Prima manifestare artistica a lui Mr. Doctor (pe care o cunosc eu) a fost creata in 1987. Este vorba de albumul intitulat "The Mark Of The Beast". La finalul inregistrarilor, Mr. Doctor a considerat ablumul ca fiind atat de reusit incat refuza pana si in ziua de azi sa-l multiplice. Prin multiplicare, operele de arta isi pierd oarecum din valoare. Identitatea este foarte importanta. Daca Monalisa ar fi existat in 3000 de exemplare, nu cred ca ar mai fi fost expusa acum la loc de cinste in Louvre. Se pare ca si el a considerat la fel. Un singur pasaj din acest album este reprodus, dar in ordine inversa, oarecum, in urmatoarea sa creatie "The Girl Who Was... Death". Intr-adevar, acea bucata de melodie eclipseaza cu usurinta multe din marile creatii muzicale ale omenirii.

In 1989, 500 de CD-uri sunt inregistrate cu cel de-al doilea album, "The Girl Who Was... Death". In urma unei prestatii live, Mr. Doctor a dat cate un CD persoanelor prezente la concert. Doar 150 de copii au fost distribuite, iar restul au fost srtanse de catre Mr. Doctor si arse, deoarece doar cei interesati in explorarea necunoscutului din opera sa meritau sa detina cate un album. Fiecare CD oferit cu acea ocazie avea coperta personalizata cu diverse insemne sau scrieri de-ale lui Mr. Doctor, iar unele dintre scrieri au fost facute cu sangele lui propriu. Alte editii ale albumului au fost scoase pe piata mai tarziu de catre Fanclub-ul Devil Doll. Sursa de inspiratie pentru acest album este serialul lui Patrick McGoohan din 1967 intitulat "The Prisoner". Pornind de la o asemanare a sa cu Patrick McGoohan prin faptul ca el este personajul principal al operelor create de el insusi, dar si de la nevoia de a trata libertatea, altrnativele ei si posibilitatiile de evadare, abordate intr-un mod genial in serial, Mr Doctor a reusit sa creeze o varianta muzicala a capodoperei cinematografice, completand si adancind sensurile si intelesurile alegoriei. Toate elementele albumului sunt construite perfect, astfel incat sa trezeasca in ascultator dorinta de a scapa din nimicnicie. Un exemplu elocvent este pana si durata albumului. Opera muzicala se intinde de-alungul a 66 de minute si 6 secunde. Numarul de "inregistrare" in satul-inchisoare al personajului principal din serial este 6, iar repetarea de 3 ori a acestui numar ce semnifica prizonieratul duce cu gandul la 666 - numarul bestiei care va aduce sfarsitul.

A urmat apoi lansarea unui album alcatuit din 2 melodii. Titlul albumului este inspirat din numele unui imparat roman, care, datorita excentrismului si depravarii exagerate a fost aproape sters din istoria si constiinta omenirii. Ambele melodii sunt concentrate pe teme precum nebunia, diversitatea si lumea deformata. Im prima melodie intitulata tocmai "Mr. Doctor" este prezentata conditia geniului intr-un mod cu totul original si extrem in acelasi timp. Totodata, in aceasta melodie, este reprezentat modul prin care inspiratia "navaleste" din locuri care mai de care mai ciudate si, prin acte de o intensitate comparabila cu producerea unei crime odioase, este transformata din forma ei de "magma" intr-un vis incandescent pe care noi l-am putea numi "Arta". Este pus accentul pe acea dualitate necesara creatiei artistice, dar care face din creator un monstru cu doua fete ce are acces atat la lucrurile divine cat si la cele mai oribile crime. Amestecand aceste dimensiuni, rezulta o creatie mult prea complexa si mult prea diversa pentru a fi inteleasa de "the unaware people". A doua melodie, ce poarta titlul albumului, poate fi considerata, la fel ca si precedenta, o "ars poetica". In ea, Mr. Doctor releva conditia sa de "observator din spatele oglinzii", dar si actul creatiei si relatia dintre lume, arta si artist. Modul sau de exprimare este asemenea bufonilor nebuni din vasul "Narrenschiff", dar in opera sa, totul capata alte dimensiuni, nava fiind construita tocmai de catre el din insusi Pomul Interzis al gradinii Edenului, spargand astfel orice bariera in calea exprimarii si explorarii libere. Acest "absolut" din creatia sa este obtinut doar in urma comiterii celui mai grav pacat posibil. Nu doar mananca un fruct din pomul interzis, ci taie tot copacul, damnandu-si sufletul in schimbul Artei supreme, dar trezindu-se intronat. Acest act reaminteste, bine-nteles, de Faust, o opera care, dupa propriile sale declaratii, l-a influentat mult si a carei elemente stau la temelia creatiilor sale. Metaforele si simbolurile prezente de-a lungul albumului sunt de o bogatie rara, avand capacitatea de a ameti pana si cele mai luminate minti.

In timpul razboiului din fosta Iugoslavie a fost inregistrat cel de-al treilea album Devil Doll. "Sacrilegium" este una dintre cele mai intense opere existente. Temele atinse in versurile albumului sunt foarte diversificate. Intr-un interviu, Mr. Doctor a declarat ca tema principala in Sacrilegium ar fi dragostea. Deoarece cuvantul "dragoste" este atat de des folosit incat a ajuns aproape lipsit de insemnatate si fara nici o valoare, oamenii comit un sacrilegiu de fiecare data cand il pronunta. Cuvantul "love" nu este prezent in album tocmai din respect fata de intelesul sau. Cunoscand stilul lui Mr. Doctor, e simplu de realizat faptul ca ar fi foarte superficial sa crezi ca aceasta creatie se rezuma doar la o tema. De asemenea, absenta cuvantului in sine poate sugera faptul ca, cu toate ca suntem permanent rascoliti de tot felul de sentimente, nu reusim niciodata sa ajungem la adevara "dragoste". La un alt nivel, Sacrilegium poate fi vazut ca o serie de invataminte si concluzii depanate de omul aflat in sicriu la inmormantarea sa. Prin acest "fir epic" sunt exprimate opinii referitoare la diverse motive sau atitudini fata de diverse situatii (ex: puritatea, increderea, conformarea, lupta, ipocrizia, cunoasterea, iluzia, moartea, diversitatea etc.).

Urmatorul album inregistrat - "The Sacrilege Of Fatal Arms" nu este altceva decat o aprofundare a albumului "Sacrilegium", un "upgrade" care ii da, totusi, o noua infatisare. Este construit ca o coloana sonora pentru un film mut. Versurile sunt aceleasi ca si in Sacrilegium, dar aici sunt putin rearanjate. Inregistrari de discursuri de la inscaunare a Papei sau de la dictatori din perioada celui de-al doilea razboi mondial sunt inserate pentru a da o intensitate mai mare a senzatiilor produse de albumul initial.

Albumul numarul 5, si, din pacate, ultimul album este o demonstratie a faptului ca genialitatea nu are limite. Specificul Devil Doll in combinatie cu cateva elemente noi (ex: voce de soprano) transpun in muzica esenta vietii. De-a lungul albumului, intitulat "Dies Irae", este prezentata "tragedia OM". Versurile, muzica si coperta albumului cuprind peste 500 de referinte catre opere geniale din diverse sectoare ale Artei, care aduc noi intelesuri si sensuri ale vietii sau ale lucrurilor petrecute pe parcursul ei. Spre deosebire de restul albumelor, "Dies Irae" e impartit in 18 "episoade", fiecare fragment avand o incarcatura monumentala. Ce e cel mai interesant la Devil Doll e faptul ca, pe masura ce descoperi cate o portita, ti se deschid dimensiuni si mai vaste, pline de senzatii si mai puternice, si cu si mai multe necunoscute. De exemplu, melodia care deschide albumul este un "cover" dupa o sectiune din coloana sonora a filmului mut "The Man Who Laughs". Asistand la scena respectiva, observand trairile personajelor si puterea sentimentelor, intelegi imediat tema in mare a intregului album si starea dominanta de tristete dusa la extrem. Melodia nu este preluata intocmai, ci i se adauga o incarcatura noua care induce ascultatorului maretia opreri tragice rezultata din acea tristete pura. Albumul culmineaza cu un cosmar survenit in urma uciderii persoanei iubite pentru a crea dragostea eterna. Acest cosmar este atat de bine transpus in melodie incat simti nevoia sa fii trezit de cineva, si repede!. E incredibil ce forta impunatoare o au aceste creatii!

Datorita misiunii operelor sale, stilul muzical abordat de Mr. Doctor nu avea cum sa fie unul obisnuit. In felul acesta a starnit adversitatea majoritatii oamenilor, ca, de altfel, orice alta mare descoperire din istorie. Cel mai controversat lucru prezent in muzica Devil Doll este vocea ce apartine, bine-nteles, lui Mr. Doctor. "Sprechgesang", imbogatit pe alocuri cu falseto sau cu o auto-tortura vocala, este tehnica folosita de Mr. Doctor pentru a maximiza potentialul acestui instrument complex cunoscut drept "voce". Tehnica este specifica expresionismului german si consta intr-o combinatie de vorbit si cantat. Datorita acestui stil de voce, sunt transmise diverse senzatii acute, fiind posibila, in acelasi timp, si trecerea usoara de la o stare la alta. De la agonie la extaz, de la nebunie la pace spirituala, de la panica la acalmie totala, toate aceste schimbari, oarecum bruste, de senzatii, asigura ascultatorului o "cruaziera" prin "valurile negre" ale lumilor necunoscute.

Exista un singur lucru care as putea zice ca ma "deranjaza" intr-o oarecare masura. Acela este faptul ca nu voi putea ajunge niciodata (cel putin, nu in viata asta) sa "ii dau de capat" acestei opere. Este pur si simplu un univers infinit.

Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg inca si foarte multe dintre ele nu cred ca le voi intelege pe deplin in aceasta era, dar aventurandu-ma in necunoscutul operelor lui Mr. Doctor, simt efectiv ca imi depasesc conditia si ca am acces la medii noi care imi permit o existenta superioara. Nu exclud posibilitatea de a reveni asupra creatiilor sale cu interpretari noi in alte momente ale vietii mele. De fapt, fiecare album merita tratat separat si explorat cel putin in limita posibilului.

Arta e infinita si artisii sunt la fel, datorita creatiilor lor si oamenilor pe care ii influenteaza.

Be seeing you!