"Sunt primul om ce-si tese lumina, sunt primul om ce-si tese lumea. Cu vesmant de sclipire pura, de curand aprinsa in a luminii umbra."Puternica mai e lumina afara! Am geamurile larg deschise, dar lumina nu patrunde... Se blocheaza de striatii ondulate si, indiferent cat efort ar depune, tot e reflectata in toate directiile. Mai putin una, care ar duce catre mine.
Nu se misca nimic. Doar o flacara se zbate si suiera in continuu fara sa arda. E un foc ce are nevoie de caldura, de culoare, de o oarecare forma, insa nu o sa primeasca nimic. In nestiinta, ca toate, de altfel, se comprima intr-o implozie infundata, ajungand sa fie doar "o parte". Nimic nu se misca...
Universul asta static si intunecat poate ma reprezita. Cu toate astea il domin. Exist in el si pentru mine exista. Il apreciez, il indragesc, dar prin explozii necesare il distrug fara sa vreau. Ma uit cu drag la ceea ce sunt, la ceea ce am devenit si la ceea ce voi fi, dar nu pot sa nu ma urasc la infinit. Imi scrasnesc dintii gandindu-ma la ce fac, dar nu ma pot opri. Nici nu vreau! Nici nu trebuie! Fac ce pot si ma fortez sa pot. Din ce este fac totul. Nu e prea multa originalitate si inovatie, nu? Asta pentru ca nu e nimic nou. Totul e de cand lumea, si fie ele cat de amestecate si aiurea, logica lor este demonstrabila.
Se intampla sa fac de multe ori ceea ce este deja. Dar inainte de a-l face, il distrug... Doar pentru a-l reface... Si ce e cel mai rau este ca, de multe ori, nici nu mai apuc sa termin. Mania asta imi tine destinul in departare, nebunia asta nu lasa lumina sa intre. Le refuz, pentru a putea sa mi le fac eu pe ale mele.
Si imi pare rau pentru tot ce ma ajuta. Le plang de mila celor carora le sunt drag. Nu ii pot ajuta si nici influenta. In mijlocul unui cerc e doar un punct, si, din acel punct, razele pornesc doar ca sa aduca si sa defineasca. Punctul e cercul!
Imi pare rau si de ceea ce vrea sa ma darame. Nu doar pentru ca nu va reusi, ci si pentru ca ma slujeste.
Imi e greu sa urasc ceea ce indragesc si sa indragesc ceea ce urasc. E insuportabil! Ma oboseste modul asta de a fi, lipsit de ipocrizie, dar contrar in acelasi timp, insa nici macar nu pot sa vreau altceva.
Sunt obosit, dar mai e mult... Si nu am frana!
Scuze pentru tot!
Be seeing you!
