Inelul. Poate fi o bijuterie pretioasa, reprezentand, prin forma sa specifica, perfectiunea, sau un ghiul de manelist. Ce face cu adevarat diferenta?
"Valoarea mea, valoarea mea... nu o are nimeni(a).."
Banuiesc ca toata lumea is aduce aminte de "clebrul refren". Cat de ironic, manelistul cantand dspre valoare! Dar, se intampla. Este acceptat.
Au mai incercat unii sa spele mizeria din constiinta oamenilor cu ajutorul "misto-ului", dar boala tot a ramas. Ca se va numi de acum in colo "manelarie", "golanie", "depravare" sau mai stiu eu cum, tot vidul de valoare va ramane dominant in societate. Nu ma refer acum doar la o anumita tara sau natie. Peste tot pe glob e plin de "nimicuri". Din America pana in Rusia gasesti tot felul de fiinte ce se pretind a fi oameni, care produc, intr-un fel sau altul, gunoaie, pe care le distribuie unui public imens, isterizat de-a dreptul in incercarea de a asimila cat mai mult "nimic". Oamenii astia stabilesc standardele pentru "frumos", si cei saraci cu duhul le respecta, implinind astfel una dintre "Fericiri" prin bucuria lor de a fi in pas cu "moda". Tot ce e la moda e bun, restul e "de aruncat". (Folosesc atatea ghilimele pentru a pastra o doza scazuta de agresivitate, altfel as fi fost nevoit sa folosesc cuvinte destul de dure.)
"Beauty is in the eyes of the beholder", spun englezii. Au cat se poate de multa dreptate. Aceiasi regula e valabila si pentru urat, bun, frumos etc.. Totul depinde prin ce ochi privesti, in ce punct te afli si ce stare te inconjoara la momentul respectiv. Asadar, care este adevaratul criteriu de diferentiere al lucrurilor si ce il determina?
Cu toate ca este cat se poate de calra aceasta relativitate in perceptia lucrurilor, am totusi un sentiment ca pe undeva exista o constanta. Nu stiu cum s-o numesc. Cel mai des este folosit termenul de "valoare".
O pictura expresionista sau suprarealista executata de unul dintre marii reprezentanti ai curentelor, precum Kirchner, Ernst, Dali sau chiar Picasso, s-ar putea sa-ti placa sau s-ar putea sa nu. Ai putea sa o vrei sa o ai la tine in camera "de-asupra patului" sau nici sa nu vrei sa o vezi pentru ca ti s pare prea "urata"/"ciudata". Totusi, valoarea ei nu o poti nega, cat de mult ai vrea. Acelasi lucru se intampla cu bucataria franceza. Poate sa-ti placa la nebunie sau poate sa-ti faca pana si greata, dar, pentru aia, tot va ramane una dintre cele mai valoroase sub-diviziuni ale gastronomiei. Compozitiile clasice simfonice sunt ascultate cu placere de unii, in timp ce altii se plictisesc si adorm in sala filarmonicii in timpul concertelor, dar cand se pune problema de a discuta valoarea lor, nu cred ca indrazneste un om, cu o minima urma de creier in cutia lui de os, sa spuna ca sunt "lucrari ieftine".
Intrebarea ramane, totusi, "ce da valoarea?". Care sunt factorii care conduc la aceasta "valoare"? Bine-nteles ca nu ma refer la valoarea de piata a diverselor creatii. Aceea e influentata foarte simplu de cerere, de oferta si de posibilitatea conservarii sau cresterii pretului ei. (Partea profesionala inca ma bruiaza.)
Am stat si m-am gandit un pic la aceste intrebari. Am incercat sa vad ce au in comun toate aceste lucruri de valoare. Raspunsul pe care l-am gasit poate parea "romantic" sau chiar "siropos". Cei care ma cunosc stiu ca nu sunt o persoana care sa simta o atractie speciala pentru cuvinte si expresii sentimentaliste. Totusi, raspunsul care mi-a venit in cap este 'SUFLET'.
Fiecare creator adevarat, in momentul in care "pune suflet" in ceea ce face, nu are cum sa nu obtina un lucru de o valoare incontestabila. Artistii se plang de acea extenuare, de acel sentiment de gol interior pe care-l simt dupa ce termina o capodopera. Acela e vidul lasat in urma de acea "bucata de suflet" investita in creatie. Este intr-adevar o investitie, deoarece opera aceea de arta ii va asigura un trai bun in vesnicie. Pentru a-mi sustine ideea cu un exeplu cat mai clar si elocvent, ma intorc din nou la Mairon. In "The Lord Of The Rings", Sauron (asa-zisul personaj negativ) reuseste sa faureasca cea mai puternica creatie - Inelul unic (The One Ring). Reuseste sa faca acest inel absolut doar prin "turnarea" propriei fiinte in inel, legandu-si in acest fel existenta de opera sa. Daca inelul e distrus, Mairon nu moare, dar va fi puternic slabit. In schimb, atata timp cat inelul exista, viata lui Sauron (mai bine zis Mairon) este eterna. Mairon si Inelul mi se par a fi cea mai buna (si simpla in acelasi timp) metafora a relatiei creator-creatie. Revenind la problema "valorii", nu intamplator, Inelul este numit de detinatorii sai "The Precious" (pretiosul). Este clar ca, datorita fiintei creatoare (si distrugatoare in acelasi timp) pe care o are turnata in el, inelul are o valoare inestimabila, la fel ca orice opera de arta faurita in dimensiunea realitatii noastre.
Mai exista, totusi, inca un factor, oarecum secundar, dar deosebit de important: Puritatea. Exista multe lucruri valoroase pe lumea asta (atat fiinte cat si obiecte) care, odata ce-si pierd puritatea, decad si isi diminueaza valoarea considerabil. Indiferent cat de fruoase si scumpe sunt hainele de pe tine, daca sunt murdare, nu prea mai conteaza. Acelasi lucru e valabil pentru tot si toate. Fara puriate, valoarea e aproape pierduta. Acum, aceasta "Puritate" este un concept foarte complex si cu siguranta il voi aborda odata mai pe larg, dar, in mare, reprezinta prima si singura calitate pe care o au lucrurile exact la inceput, acea calitate de a nu fi apucat sa fie influentate de vanitate si non-valoare.
Asadar, pentru ca lumea aceasta sa evolueze cu adevarat si sa nu se stinga intr-un mod jalnic in nimicnicie, oamenii ar trebui sa se ghideze in alegerile si deciziile lor mai mult dupa valoare si nu dupa preconceptii de "frumos", "in trend", "bine" sau "cum se cade". (In timp ce scriu, imi dau seama de dubla semnificatie a expresiei "cum se cade". 'Vrei sa vezi cum poti sa decazi? Atunci, ia-te dupa regulile plevei!' - o scurta paranteza.)
Prea mult, pana la urma, nu ma intereseaza de cursul umanitatii. Am facut aceste "constatari" pentru a ma ghida pe mine si pentru a-mi asigura o existenta superioara. Scuzati egoismul si nepasarea, dar e ceva natural! Daca, totusi, si alte fiinte sunt influentate intr-un anumit fel de remarcile mele, atunci voi avea parte de un bonus cu adevarat valoros!
Be seeing you!
No comments:
Post a Comment