Anti-natural

"Sa fie pace si generozitate intre oameni", "sa ne iubim toti si sa fim fericiti!" - omul indobitocit, sarac cu duhul. =>>
...aaaaaAAAAAAA!!! Mori!!! Pute prostia-n tine! Mi-e scarba numai sa stiu ca respir acelasi aer cu tine!

Imi scrasnesc dintii cand aud vorbe de genul asta! Oare cand o sa se trezeasca toti din hipnoza asta roz care transforma omul in balegar? Ce le e asa neclar? De ce nu deschid ochii sa vada chiar ce este in fata lor, ce e cat se pate de real si logic, in acelasi timp? E plina lumea de cretinoizi care "propovaduiesc" tot felul de sentimente si teorii imbecile in special cu referire la pace, generozitate si iubire, dar care au ignorat orice lege de baza a universului.

Odata pentru totdeauna, m-am hotarat sa combat prostiile astea, cel putin din capul meu, asa ca voi trata cele 3 "valori" principale asa cum merita.

Pacea... Da, cum sa nu, chestia pentru care toti lupta! Dar stai! Ce fac? ...Lupta! A, deci, deja s-a cam dus naibii fara sa ma chinui sa o demontez. De la cel mai ne-nsemnat atom pana la cel mai impresionant quasar nu exista nici o entitate care sa fie in pace. Pacea e absenta luptei, iar absenta luptei inseamna moarte. Pentru supravietuire trebuie sa lupti, sa te bati cu toate celelalte forte si sa le domini, altfel vei fi automat consumat de tot ce e in jur. Pace relativa poate exista, nu zic nu, intre doua entitati, dar trebuie automat asociata cu un razboi fata de o a treia. Si chiar si aceasta '"pace" nu este decat doar un armistitiu temporar pana la eliminarea pericolelor mutuale. In momentul in care razboiul dispare, si pacea dispare, iar cand pacea totala, eterna apare... atunci inseamna ca moartea si-a facut aparitia. Conflictul e moarte pentru unii (la un anumit nivel) si viata pentru altii, in timp ce pacea e moarte pentru toti. Sa si-o tina aia care o tot cauta!

"All you need is love.. tam tam tam tam tam"... Serios? Ce e acea "dragoste"? Vorbesc toti despre ea la toate colturile si ii auzi cum isi spun unii altora fraze libidinoase, dar nici nu realizeaza ce e aia. Prin minciunile si vorbele lor goale au adus acest "fenomen" sacru intr-un hau de nimicnicie. Toti isi ureaza "iubirea" sau, mai rau, tin tot felul de prelegeri imbecile despre iubire intre toti oamenii. Cat de retardat trebuie sa fii ca sa gandesti macar asa ceva? Am o veste pentru toti dezaxatii astia: Nu se pot iubi doua entitati diferite! Niciodata! Chestia aia ce vor ei nu e normala, nici naturala. A nu se intelege ca neg existenta iubirii. Acest fenomen complex numit generic "dragoste" nu e altceva decat o identificare a unei persoane in alt lucru, fie acesta fiinta sau obiect material. Nimeni nu poate iubi decat ceea ce este el insusi. Atat! In momentul cand iubeste si altceva, este pentru ca a investit o parte din el in acel "altceva", iar ceea ce iubeste este, de fapt, tot fiinta sa. Oare de ce trebuie timp inainte ca iubirea adevarata sa apara? E simplu si usor de observat. Trebuie doar vointa de a vedea si de a renunta la auto-orbirea caracteristica moralistilor. Cel mai des exista confuzia intre "a placea" si "a iubi", confuzie oarecum de inteles, dar, totusi, grava. In momentul in care cuiva ii "place" ceva, se produce un fenomen instinctiv de recunoastere a unei posibilitatii, oportunitati, in timp ce aparitia "dragostei" este identificarea eului in creatie. Am revenit la obsesia mea legata de creatie pentru ca e singurul mod prin care se poate ajunge la iubire. Iubesti doar ceea ce ai creat si, prin urmare, ceea ce contine o parte din tine. Pentru ca prostu-i prost si prost ramane, nu ma astept la nici o schimbare in mentalitatea turmei si o sa ranjesc in continuare, observand cum prostii cauta lucruri unde nu exista si se dau cu capul de toti peretii.

Generozitatea... Alt concept fals cu care sunt indobitociti toti inca de cand sunt mici. Indemnul asa-zisilor oameni maturi catre copiii lor de a imparti, de a darui fara motiv se poate traduce foarte simplu in "Nu te simti tu bine! Alunga de langa tine si da altuia, chiar daca pe acela nu o sa-l inveseleasca ceea ce ai tu!". Da, stiu, pare foarte egoista si plina de rautate afirmatia, dar o intrebare legitima e, totusi, "De ce nu toate lucrurile se impart?". Raspunsul e simplu: nimic nu se imparte in mod natural, ci doar in mod artificial. In momentul in care oamenii o sa termine cu aberatia asta de a da unul altuia lucruri sau servicii degeaba, multe din marile probleme ale lumii se vor rezolva. Oricine poate observa, daca deschide ochii, ca nu poate face pe nimeni fericit atata timp cat el insusi nu e fericit. Nu e nimic rau in a-ti vedea propriul interes. Nu e nici o crima in a trai bine, a creste, a se dezvolta, mai ales daca prin asta nu afectezi pe restul. Nu e vina mea ca unele persoane sunt mai sus sau mai jos decat mine! ...Colaborarea, insa, e altceva. E ceea ce trebuie sa se intample. In momentul in care exista tinte comune sau ambele parti castiga, mi se pare normala interactionarea, insa cand "generozitatea" apare, si unul se chinuie (intr-un fel sau altul) sa creeze ceva pentru ca, mai apoi, sa cedeze acel "ceva" in favoarea altuia, care nu face nimic, atunci mi se pare nu numai ca cel ce da este un fraier, ba chiar comite un sacrilegiu. Daca ar fi sa exprim punctul acesta de vedere in public, multe voci de bovine s-ar trezi sa urle despre "norocul" si conditiile pe care le am eu si despre lipsurile altora. Fiecare s-a nascut si e construit sa reziste si sa dezvolte in anumite conditii. Fiecare are avantajele si dezavantajele sale. Multi plang dupa saracii din Africa sau Asia care mor pe capete, insa, in prostia lor, uita ca aceia se inmultesc de zeci de ori mai mult decat ei. In multe privinte, acei saraci sunt mai fericiti decat dobitocii care doneaza sunand intr-una la "numerele afisate pe ecran". Fiecare ar trebui sa-si planga lor de mila, sa se asigure ca ei sa se dezvolte asa cum trebuie si sa lase alte entitati sa isi vada singure de drum. O problema mai grava este atunci cand oamenii uita de problemele lor si isi fac griji mai mult pentru problemele altora. Un mod mai distructiv de gandire nu cred ca exista! Nu poti salva lumea de la ruina daca tu te ruinezi si nici macar nu-ti pasa.

Asta este doar un scurt blitz care sa demonteze gandirea roz care pluteste ca un smog printre noi toti, argumente existand impotriva oricarei libidosenii idioate transmise de retardatii care nu vor ajunge in iad, ci il vo trai de acum incolo toata viata asta si in cea care urmeaza.

Care vrea sa-mi spuna nimic, mai bine sa-si inghita limba si sa se sufoce singur!

Be seeing you!

There is no life in the void

Am pierdut atata timp ascultand de toti prostii, retardatii si incompetentii care ma invatau pe mine ce si cum e bine, ce trebuie sa fac, ce trebuie sa vreau, ce trebuie sa devin, asta in timp ce ei se balaceau in nimic. Sunt toti buni de trancanit si de "aparat normele morale" ale lumii, dar habar n-au sa faca din existenta lor ceva. Si mai tare ma scarbesc gunoaiele alea de fiinte carora tampitii mentionati mai devreme le spun "oameni", dar care sunt niste resturi de univers ce plutesc in atmosfera, consuma oxigen degeaba si cancereaza pamantul cu umbra lor, fara a face nimic folositor. Ba mai rau chiar, au o ura inconstienta pentru tot ce e cu adevarat valoros (pentru ca le ameninta existenta lor inutila) si se si inmultesc ca virusii de ciuma denaturand natura. Am avut norocul la viata mea sa intalnesc si oameni adevarati, oameni care nu neaparat au ajuns sa fie cei mai grozavi, dar macar incearca sa isi vada de viata lor, sa realizeze ceva si de la care am avut multe de invatai intr-un fel sau altul. Pe astia, in schimb, nu-i pot numi nici macar primate. Te uiti la ei cum se aduna la un loc, se sustin unul pe altul intr-un dans grotesc si traiesc momente fara sa stie de ce. Viermii din cadavre sunt mult mai dominati de noblete si de o oarecare constiinta decat ei, urmarind neincetat o metamorfoza care sa-i conduca la un stadiu superior, fie el si cel de musca de rahat.

Si, totusi, ghioarlele astea care trancane tot timpul acelasi refren de genul "eu vreau sa ma simt bine si sa-mi traiesc viata" (cu secretiile prostiei prelingandu-li-se pe fata) mi se opun adesea, simtindu-se fie amenintati, fie revoltati. Stiu in subconstientul prostiei lor ca nu au loc in aceiasi lume cu mine. Ei au nevoie de un hoit pe care sa-l devoreze la nesfarsit, pe cand eu am nevoie de un mediul vast, in care sa pot si sa ma pot crea asa cum vreau si cum trebuie sa fiu.

Mediul e foarte important. Nu pentru ca ti-ar defini personalitatea (asa cum zic multi zerzeci cand vine vorba de "anturaj") ci pentru acele conditii care pot actiona ca o frana sau ca o acceleratie in dezvoltarea ta. Orice planta, in functie de mediul in care e insamantata, poate sa nu incolteasca deloc sau sa ajunga un copac gigantic.

Nu e nici un fel de viata in neant, asa ca toate elementele acestui nimic trebuiesc respinse, tinute departe sau, daca nu, eliminate. Retardatii care vor sa compare asta cu teoria spatiului vital fac parte si ei din acelasi nimic si merita sa dispara. Ce discut aici nu are de-a face cu rasa, sex sau mai stiu eu ce. E vorba doar de valoarea fiintei fiecaruia si la modul cum este influentata evolutia mea. Din pacate, au influentat-o si au franat-o destul de mult in aproape toate etapele vietii mele, fie prin obstacolele pe care mi le-au creat, fie prin ideile stupide pe care m-au fortat sa le adopt. Dar gata! S-a terminat domnia vanitatii. Mi-am demonstrat singur ca eu, Mairon, am dreptate si doar eu pot gasi adevarata cale spre ceea ce trebuie si vreau sa fiu, asa ca am inceput sa ma ascult pe mine. Ma intreb pe mine si imi raspund. E simplu, logic si de efect. In ceea ce priveste obstacolele, un lucru e clar: nu am timp in viata asta sa sar peste tot felul de piedici, asa ca, in orice mod posibil, voi distruge orice se gandeste macar sa-mi stea in cale, indiferent daca e urat, frumos, dragut, fioros sau mai stiu eu cum. Piedica e piedica si voi face tot posibilul sa o elimin.

Stiu ca suna totul foarte "razbinic", dar sperante de pace nu sunt. E care pe care. E legea naturii, e adevarata lege a lumii. Iubitorii de pace sa stea sa doarma degeaba visand nimic, sa rataceasca in continuare ca somnambulii in timp ce restul se vor catara pe capetele lor goale catre un alt nivel.

Mairon does not sleep.

Be seeing you!