"Each man kills the thing he loves!" - Mad Love
Wow!
Si se tot mira zerzecii... Si se intreaba ce nu e bine...
Dar, conform traditiei, prostu-i prost si prost ramane!
De ani buni nu a mai fost zapada pe care sa alunece sania lui Mos Craciun, dar pentru asta au continuat sa cada valuri de cadouri in capul fericitilor, a celor mai saraci cu duhul.
Dupa unii, Pamantul inca mai e o tabla peste care se da Soarele de-a dura. Prefera sa-si bage capul de strut in rahatul minciunii decat sa faca fata adevarului. Prefera sa stea in groapa intunecata in loc sa-si piarda speranta de a gasi capatul lumii. Prefera sa fie orb decat sa fie orbit de lumina. Cine stie? Poate si acum, de fiecare data cand trazneste, se mai gasesc unii care sa-i ceara indurare lui Zeus...
A fost odata o melodie intitulata "Who killed Santa!?"... Imi permit sa le dau o veste buna si sa le spun ca "Santa" e inca viu si nevatamat. Ba mai mult, in era asta moderna, nici nu mai lucreaza singur. A trecut de la nivelul de freelancer la nivelul de "corporate bastard" si si-a extins activitatea. A fuzionat cu Iepurasul de Pasti si, impreuna, pun la treaba toti piticii cu urechi tuguiate nu doar doua zile pe an, ci non-stop. Peste tot mai vezi cate un pitic aterizand pe creierul unei persoane, cioplind cele doua emisfere in celebra forma a inimii. Interesant e ca pana si forma aceea e falsa! Toti indragostitii ar trebui sa stie ca simbolul inimii provine din doua hieroglife egiptene ce simbolizau zonele intime feminine.
Putini sunt cei ce s-au trezit si nu mai cred in mituri! Si eu am fost devastat cand am aflat ca nu exista Mos Craciun, dar vine o vreme cand trebuie sa iesi din halucinatia cu scop distractiv ce iti e indusa-n cap. Dar e greu... Si mai grea e acea spaima falsa de un eventual vid. Mult timp oamenii au evitat sa escaladeze Olimpul ca sa nu supere zeii, dar, in final, au ajuns acolo si n-au patit nimic. Ba din contra, au vazut o priveliste superba.
Nevoia normala de crestere si cunoastere forteaza fiinta sa caute raspuns la toate, insa unii se multumesc cu explicatii infantile. De la aparitia omului si pana in zilele noastre, toate lucrurile complexe erau puse pe seama supranaturalului. De la fulger, la foc, de la creatie la moarte, de la natura la vid, de la existenta la... sentiment.
Oamenii au evoluat, insa. Impotriva vointei majoritatii, exista acea elita care, din lipsa de alte activitati recreative, trage lumea asta in sus dupa ea si, pe parcursul urcusului, a gasit si explicatiile necesare demontarii miturilor absurde. Cu toate astea, un mit inca mai infloreste, umbrind si incetinand mintile oamenilor. Acel sentiment ridicat de toti in slavi, puroiul ce da cele mai mari dureri, mult pomenitul sentiment numit "DRAGOSTE".
In prostia lor completa, oamenii au orgoliul ridicat si se considera fiinte superioare pentru ca ei "simt" un instinct de baza creat natural in mintea lor. Oare cati retardati vor mai veni sa-mi povesteasca despre nobletea "sentimentului suprem"? Cat va mai trebui sa treaca pana cand lumea va asculta de logica? Cat timp va mai trece pana cand fiecare va realiza pentru ce traieste?
Cel mai ciudat este ca aceasta isterie e contagioasa. Devine chiar placuta. E mult mai usor si mai convenabil sa crezi ca totul e dat si toti avem o soarta, fie singuri, fie impreuna cu cineva, decat sa constientizezi permanent ca esti singur si de tine depinde totul. E mai greu, dar e mult mai sanatos sa privesti adevarul in fata.
Fiinta inteligenta eficientizeaza procesul gandirii transformand anumite procese complexe in instincte sau reflexe simple. Tot asa se automatizeaza si decizile si dorintele legate de asociere. Nu este nimic "menit" ci doar hotarat de noi. Nu e nimic prescris ci doar rodul eforturilor noastre, fie ele constiente sau instinctuale. Nu ne indragostim, ci doar calculam rapid ecuatia "eu+ea/el=?". Nu avem prieteni dragi ci doar asociati in diverse scopuri. Odata ce avantajele sau interesele dispar, dispare si "sentimentul". Nu trebuie sa fii geniu pentru a observa asa ceva.
Sub nici o forma nu condamn relatiile si nu neg existenta posibilitatii de a iubi, insa mi se par de-a dreptul josnice justificarile de tip mitic al unor lucruri normale, naturale. Daca oamenii ar fi constienti de ceea ce au nevoie, de ceea ce pot oferi si de modul firesc de a castiga printr-un efort mutual, lumea asta ar fi cu mult mai buna! Se poate trai si fara ipocrizie sau libidosenie!
Legat de termenul mult profanat de toti, "iubire", nu pot sa-mi exprim decat respectul. Nu e imposibil de a ajunge la acea stare, insa e necesara o munca titanica. Acea "iubire" nu e altceva decat identificarea cu sine. Pe cat de egoist si ciudat ar parea, nu te poti iubi decat pe tine insuti, iar singura modalitate de a iubi pe cineva este de a-l face pe acel cineva parte din tine. Pare imposibil, dar exista solutii. Am spus si mai devreme si continui sa o spun: "Creatia se identifica cu Creatorul". Si tot sufletul depus de cineva in opera sa nu va fi altceva decat parte din el. Asa cum un Pygmalion ia un bolovan si creaza o Galatea, asa poate si un Om sa ia o fiinta si sa o creeze asa cum vrea el, metamorfozand-o in parte a intregului sau. Si mai rare sunt cazurile in care se intalnesc doi Oameni care reusesc sa se creeze unul pentru celalalt. Insa, a confunda acest fenomen al creatiei extraordinare cu o relatie inter umana ordinara reprezinta cel mai mare sacrilegiu ce ar putea fi comis.
In ciuda evidentei, oamenii continua sa puna bazele intregii lor existente pe falsele relatii si, chiar mai grav, lupta pentru cele 3 mituri ce inca se mai tin in brate: dragostea, prietenia si, neputand uita de Patrick McGoohan, libertatea. Toti fug de iad, dar continua sa traiasca in cel mai depravat loc din univers in care minciuna si ipocrizia domnesc netulburate.
Trezeste-te cu dintii stransi si treci la cioplit!
Be seeing you!
No comments:
Post a Comment