Con-Trust (Work in progress - Fuck off!)

Contrast! Con-trust!!!

Put all your pros together!

You will reach just one conclusion:

They're simply just too few to matter

In this so called "Life" illusion.

Wreck of Early Deviation

No cloth has ever fitted me,

No standard of this reality

Forever in one shapeless entity,

I now must turn into Me...

Destroying to build the new

Mourner of the long forgotten few

Always in the search for what's true

Somehow I forgot the meaning of "you".

I am a preacher among atheists

I am a satanist in a church

Admiring the spectacle of the mists

Covering all that I can't touch.

You can't control a madman by fear

He will be back to keep you near

For this leper there's no cure

Wait to crumble, then rise pure!

Embrace now this cruel, dark fate,
Feel the agony and the hate!
Tears of sorrow with laughs mate
To reflect the ultimate checkmate...

I am a preacher among atheists

I am a satanist in a church

Filling the void of the vortex's twists

Absorbing all that I can't touch.

It started with negation

Yet it ends with nothing

As a clear indication

Of the unclear upcoming.

But it's getting clearer...

Be seeing you!

Santa is still alive!

"Each man kills the thing he loves!" - Mad Love

Wow!
Si se tot mira zerzecii... Si se intreaba ce nu e bine...
Dar, conform traditiei, prostu-i prost si prost ramane!
De ani buni nu a mai fost zapada pe care sa alunece sania lui Mos Craciun, dar pentru asta au continuat sa cada valuri de cadouri in capul fericitilor, a celor mai saraci cu duhul.

Dupa unii, Pamantul inca mai e o tabla peste care se da Soarele de-a dura. Prefera sa-si bage capul de strut in rahatul minciunii decat sa faca fata adevarului. Prefera sa stea in groapa intunecata in loc sa-si piarda speranta de a gasi capatul lumii. Prefera sa fie orb decat sa fie orbit de lumina. Cine stie? Poate si acum, de fiecare data cand trazneste, se mai gasesc unii care sa-i ceara indurare lui Zeus...

A fost odata o melodie intitulata "Who killed Santa!?"... Imi permit sa le dau o veste buna si sa le spun ca "Santa" e inca viu si nevatamat. Ba mai mult, in era asta moderna, nici nu mai lucreaza singur. A trecut de la nivelul de freelancer la nivelul de "corporate bastard" si si-a extins activitatea. A fuzionat cu Iepurasul de Pasti si, impreuna, pun la treaba toti piticii cu urechi tuguiate nu doar doua zile pe an, ci non-stop. Peste tot mai vezi cate un pitic aterizand pe creierul unei persoane, cioplind cele doua emisfere in celebra forma a inimii. Interesant e ca pana si forma aceea e falsa! Toti indragostitii ar trebui sa stie ca simbolul inimii provine din doua hieroglife egiptene ce simbolizau zonele intime feminine.

Putini sunt cei ce s-au trezit si nu mai cred in mituri! Si eu am fost devastat cand am aflat ca nu exista Mos Craciun, dar vine o vreme cand trebuie sa iesi din halucinatia cu scop distractiv ce iti e indusa-n cap. Dar e greu... Si mai grea e acea spaima falsa de un eventual vid. Mult timp oamenii au evitat sa escaladeze Olimpul ca sa nu supere zeii, dar, in final, au ajuns acolo si n-au patit nimic. Ba din contra, au vazut o priveliste superba.

Nevoia normala de crestere si cunoastere forteaza fiinta sa caute raspuns la toate, insa unii se multumesc cu explicatii infantile. De la aparitia omului si pana in zilele noastre, toate lucrurile complexe erau puse pe seama supranaturalului. De la fulger, la foc, de la creatie la moarte, de la natura la vid, de la existenta la... sentiment.

Oamenii au evoluat, insa. Impotriva vointei majoritatii, exista acea elita care, din lipsa de alte activitati recreative, trage lumea asta in sus dupa ea si, pe parcursul urcusului, a gasit si explicatiile necesare demontarii miturilor absurde. Cu toate astea, un mit inca mai infloreste, umbrind si incetinand mintile oamenilor. Acel sentiment ridicat de toti in slavi, puroiul ce da cele mai mari dureri, mult pomenitul sentiment numit "DRAGOSTE".

In prostia lor completa, oamenii au orgoliul ridicat si se considera fiinte superioare pentru ca ei "simt" un instinct de baza creat natural in mintea lor. Oare cati retardati vor mai veni sa-mi povesteasca despre nobletea "sentimentului suprem"? Cat va mai trebui sa treaca pana cand lumea va asculta de logica? Cat timp va mai trece pana cand fiecare va realiza pentru ce traieste?

Cel mai ciudat este ca aceasta isterie e contagioasa. Devine chiar placuta. E mult mai usor si mai convenabil sa crezi ca totul e dat si toti avem o soarta, fie singuri, fie impreuna cu cineva, decat sa constientizezi permanent ca esti singur si de tine depinde totul. E mai greu, dar e mult mai sanatos sa privesti adevarul in fata.

Fiinta inteligenta eficientizeaza procesul gandirii transformand anumite procese complexe in instincte sau reflexe simple. Tot asa se automatizeaza si decizile si dorintele legate de asociere. Nu este nimic "menit" ci doar hotarat de noi. Nu e nimic prescris ci doar rodul eforturilor noastre, fie ele constiente sau instinctuale. Nu ne indragostim, ci doar calculam rapid ecuatia "eu+ea/el=?". Nu avem prieteni dragi ci doar asociati in diverse scopuri. Odata ce avantajele sau interesele dispar, dispare si "sentimentul". Nu trebuie sa fii geniu pentru a observa asa ceva.

Sub nici o forma nu condamn relatiile si nu neg existenta posibilitatii de a iubi, insa mi se par de-a dreptul josnice justificarile de tip mitic al unor lucruri normale, naturale. Daca oamenii ar fi constienti de ceea ce au nevoie, de ceea ce pot oferi si de modul firesc de a castiga printr-un efort mutual, lumea asta ar fi cu mult mai buna! Se poate trai si fara ipocrizie sau libidosenie!

Legat de termenul mult profanat de toti, "iubire", nu pot sa-mi exprim decat respectul. Nu e imposibil de a ajunge la acea stare, insa e necesara o munca titanica. Acea "iubire" nu e altceva decat identificarea cu sine. Pe cat de egoist si ciudat ar parea, nu te poti iubi decat pe tine insuti, iar singura modalitate de a iubi pe cineva este de a-l face pe acel cineva parte din tine. Pare imposibil, dar exista solutii. Am spus si mai devreme si continui sa o spun: "Creatia se identifica cu Creatorul". Si tot sufletul depus de cineva in opera sa nu va fi altceva decat parte din el. Asa cum un Pygmalion ia un bolovan si creaza o Galatea, asa poate si un Om sa ia o fiinta si sa o creeze asa cum vrea el, metamorfozand-o in parte a intregului sau. Si mai rare sunt cazurile in care se intalnesc doi Oameni care reusesc sa se creeze unul pentru celalalt. Insa, a confunda acest fenomen al creatiei extraordinare cu o relatie inter umana ordinara reprezinta cel mai mare sacrilegiu ce ar putea fi comis.

In ciuda evidentei, oamenii continua sa puna bazele intregii lor existente pe falsele relatii si, chiar mai grav, lupta pentru cele 3 mituri ce inca se mai tin in brate: dragostea, prietenia si, neputand uita de Patrick McGoohan, libertatea. Toti fug de iad, dar continua sa traiasca in cel mai depravat loc din univers in care minciuna si ipocrizia domnesc netulburate.

Trezeste-te cu dintii stransi si treci la cioplit!

Be seeing you!

Sigh

Su(s)Spin

Scrasnetul... suferintei surde
Scuipa invers, inveninand faptura,
Incercand sa domoleasca ura
Veche si-mpietrita slinos
Ce doar in el poate-a mai rade...

Chinuit in propriu-i iad,
Incercand sa dea de-o rima
Nici vesela si nici meschina,
Se inghiara-n roca moarta
Preschimbandu-se in brad.

Cu tepi goning in disperare
Spre orice colt al sferei lumii
Sta neclintit in jugul radacinii...
Priveste-n jos spre ceea ce-l zideste,
Refuzand sa mai priveasca-n zare.

Lunga mai e... asteptarea
Pentru adeptii iminentului final,
Caci finalul in veci va fi fatal
Si brazii toti se vor usca
De la a Soarelui calduroasa... Aurora...


Precizari:
O sa apara multi destepti care o sa-mi semnaleze greselile intentionate. Sunt cuvinte care nu rimeaza sau versuri care nu respecta numarul de silabe, dar poate o sa-ti aduci aminte de unul "Chinuit" care "cauta o rima" si e foarte aproape... Insa a fi aproape nu inseamna a atinge telul.

Be seeing you!

Misplaced Feelings

"Sunt primul om ce-si tese lumina, sunt primul om ce-si tese lumea. Cu vesmant de sclipire pura, de curand aprinsa in a luminii umbra."

Puternica mai e lumina afara! Am geamurile larg deschise, dar lumina nu patrunde... Se blocheaza de striatii ondulate si, indiferent cat efort ar depune, tot e reflectata in toate directiile. Mai putin una, care ar duce catre mine.

Nu se misca nimic. Doar o flacara se zbate si suiera in continuu fara sa arda. E un foc ce are nevoie de caldura, de culoare, de o oarecare forma, insa nu o sa primeasca nimic. In nestiinta, ca toate, de altfel, se comprima intr-o implozie infundata, ajungand sa fie doar "o parte". Nimic nu se misca...

Universul asta static si intunecat poate ma reprezita. Cu toate astea il domin. Exist in el si pentru mine exista. Il apreciez, il indragesc, dar prin explozii necesare il distrug fara sa vreau. Ma uit cu drag la ceea ce sunt, la ceea ce am devenit si la ceea ce voi fi, dar nu pot sa nu ma urasc la infinit. Imi scrasnesc dintii gandindu-ma la ce fac, dar nu ma pot opri. Nici nu vreau! Nici nu trebuie! Fac ce pot si ma fortez sa pot. Din ce este fac totul. Nu e prea multa originalitate si inovatie, nu? Asta pentru ca nu e nimic nou. Totul e de cand lumea, si fie ele cat de amestecate si aiurea, logica lor este demonstrabila.

Se intampla sa fac de multe ori ceea ce este deja. Dar inainte de a-l face, il distrug... Doar pentru a-l reface... Si ce e cel mai rau este ca, de multe ori, nici nu mai apuc sa termin. Mania asta imi tine destinul in departare, nebunia asta nu lasa lumina sa intre. Le refuz, pentru a putea sa mi le fac eu pe ale mele.

Si imi pare rau pentru tot ce ma ajuta. Le plang de mila celor carora le sunt drag. Nu ii pot ajuta si nici influenta. In mijlocul unui cerc e doar un punct, si, din acel punct, razele pornesc doar ca sa aduca si sa defineasca. Punctul e cercul!

Imi pare rau si de ceea ce vrea sa ma darame. Nu doar pentru ca nu va reusi, ci si pentru ca ma slujeste.

Imi e greu sa urasc ceea ce indragesc si sa indragesc ceea ce urasc. E insuportabil! Ma oboseste modul asta de a fi, lipsit de ipocrizie, dar contrar in acelasi timp, insa nici macar nu pot sa vreau altceva.

Sunt obosit, dar mai e mult... Si nu am frana!

Scuze pentru tot!

Be seeing you!

Helpless...

Sitting in a bunker... here behind my wall...

Astept...
Astept ziua aceea care nu vine niciodata. Obosesc destul de mult batandu-ma cu morile de vant, dar nu e de ajuns. Zi de zi, moment de moment simt cum parti din mine se dizolva. Scuipa toti acid pe mine, concurand, parca, cu timpul intr-o competitie a carui trofeu e capul meu. Era si asa tinta destul de sus. Acum tot mai apare cate un ghemotoc de blana, fie alba, fie neagra, care sa-mi infunde teava. Tot ce fac e pentru un motiv, insa rezultatele sunt multe si eu cu rezultatele lucrez mai departe. Lucrez, incercand sa ating tinta sau sa fiu cat mai aproape de ea, dar parca fiecare deznodamant refracta razele, si asa strambe si neclare, ale viziunii mele.

Ma dezamagesc pe mine indoindu-ma de mine insumi, plecand-mi urechea la tot felul de opinii si indrumari care nu duc decat catre un "." (full stop). De fiecare data cand ma amagesc, intru intr-o disperare si urlu cat pot de tare, dar nu raspunde nimeni. Nu are cine sa raspunda. Nici nu ar avea cum. Ei sunt restul si atat. Ametit de ei, de ea, de ele, parca imi vine sa ma las dizolvat de tot in rest, dar contactul dureros ma trezeste la adevarata realitate si ma separ brusc inca odata, tot asa cum am facut-o si inainte. Eu nu-s de acolo. Eu nu sunt de nici unde. Eu doar sunt.

Frumos ar fi... Dar nu e! Cu incapatanarea-n vene incerc sa resurscitez cadavre ce au fost odata entitati sublime, ignorand viermii care imi danseaza-n gura. Cu ochii injectati, ma uit la ele regretand amarnic, dar nu tine de mine. Nu sunt din lumea mea. Sunt doar alte cioburi refractante.

Mi s-au si uscat ochii. Nu mai am lacrimi. S-au dus de mult la vale, pe canal, neprinse de nimeni. Oricum erau fara efect. Nici macar sa-mi spele fata nu puteau. Lasau doar dare negre de praf pe obraji. Acum degeaba se mira lumea ca privesc in gol. Nu mai sunt cu ei, stau in iluzia mea proprie unde "ei" nu exista. Se intampla, totusi, des sa plec urechea la chemari calde, scot capul si ma ard, dar, in loc sa ma invat minte, stau, ma lamentez si incep a ma acuza pe mine de vina pe care nu o port. Imi caut mie defecte si, daca nu le gasesc, mi le construiesc, iar dupa aia, ma condamn singur la cea mai grea sentinta posibila: sa ies din nou si sa incerc.

Insa acum e tot mai greu. Sentinta e tot aceiasi, dar executarea ei devine pe zi ce trece aproape imposibila. Si acum ma judec pe mine, intrebandu-ma daca nu cumva ar trebui sa zbor afara de aici. Incep sa ma dau cu capul de ziduri si bariere, nu pentru a ma elibera, ci pentru a-mi ispasi pedeapsa, crezand ca odata trecut de ele, lumea va fi altfel. Dar nu va fi. Stiu de data trecuta. Lumea e aceiasi, din nou. Doar barierele sunt mai puternice si zidurile ceva mai inalte. Cu toate astea, ma chinui sa le daram doar pentru a le ridica inca odata, de data asta chiar si mai puternice. In tot timpul asta uit de tinta. Ea nu fuge, sta acolo si ma asteapta. Are tot timpul din lume. Doar eu nu-l mai am.

Si stau si ma izbesc disperat de mine. Multi vad asta, unii ignora, altii vor sa ma ajute, dar n-au cum. Orice mana intinsa imi vine ca o palma peste fata, orice franghie aruncata de pe malul opus se impleteste doar cu celelalte si se transforma intr-un gard. Doar eu ma pot ajuta, tine de vointa mea. Insa de ce as vrea sa ma ajut sa uit de mine si sa-i imbratisez pe altii? Doar ca sa ma invat iar minte si sa-mi aduc aminte unde e tinta.

Ar fi frumos ...sa tintesc cu ceva ajutor... dar nu e! Cel putin nu acum...
"-Dar, totusi, ia sa scot eu capul sa vad ce a mai aparut?"

..Banuiesc ca sti ce urmeaza..
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

Be seeing you!

Vorbe de duh... sfant sau nu...

Rezerv spatiu post-ului asta pentru vorbe, proverbe, zicatori, fraze si alte "exprimari" care mi-au influentat, intr-un fel sau altul, gandirea, viata, "Weltanschauung"-ul etc...
O sa il re-editez de fiecare data cand consider ca am mai auzit un lucru interesant, de care merita sa tin cont.

"A man is less likely to become great the more he is dominated by reason. Few can achieve greatness and non in Art if they are not dominated by ilusion." - Mr. Doctor

"History will be kind to me for I intend to write it." - Winston Churchill

"Reality is a consensus of ilusions." - Antonin Artaud

"There is no life in the void, only death!" - Annatar

"The brick walls are there for a reason. The brick walls are not there to keep us out; the brick walls are there to give us a chance to show how badly we want something. The brick walls are there to stop the people who don't want it badly enough. They are there to stop the other people!" - Randy Pausch

"We cannot change the cards we are dealt, just how we play the hand." - Randy Pausch

"Life that's lost bleeds all over me." - Aaron Stainthorpe

"Pure purity, absolute catharsis, is in missfortune, in tragedy, one's ineluctable checkmate." - Mr. Doctor

"Sunt primul om ce-si tese lumina, sunt primul om ce-si tese lumea cu vesmant de sclipire pura de curand aprinsa-n a luminii umbra" - Hupogrammos

"Freedom is a myth." - Patrick McGoohan

"What we do in life goes in eternity" - Gladiator

"Humanity is overrated" - Dr. House

"Courage is not defined by those who fought and did not fall, but by those who fought, fell, and rose again!" - Unknown

"Shoot for the moon. Even if you miss, you'll land among the stars." - Les Brown

"The best angle from which to approach any problem is the try-angle." - Unknown

"Excellence is not a skill. It is an attitude." - Ralph Marston

"Be who you are and say what you feel, because those who mind don't matter and those who matter don't mind." - Dr. Seuss

"Those who know do not speak, those who speak do not know." - Mr. Doctor

"The death of a man is a tragedy, the death of a million is just a statistic." - Josef Stalin

"Happiness is nothing more than good health and bad memory"- Unknown

"The future's uncertain and the end is always near" - Jim Morrison

"If the doors of perception were cleansed, everything will appear to man as it is: infinite. For man has closed himself up, till he sees all things through narrow chinks of his cavern" - William Blake

"I am the Lizard King, I can do anything." - Jim Morrison

TBC.

Be seeing you!