Wednesday, September 16, 2009

Helpless...

Sitting in a bunker... here behind my wall...

Astept...
Astept ziua aceea care nu vine niciodata. Obosesc destul de mult batandu-ma cu morile de vant, dar nu e de ajuns. Zi de zi, moment de moment simt cum parti din mine se dizolva. Scuipa toti acid pe mine, concurand, parca, cu timpul intr-o competitie a carui trofeu e capul meu. Era si asa tinta destul de sus. Acum tot mai apare cate un ghemotoc de blana, fie alba, fie neagra, care sa-mi infunde teava. Tot ce fac e pentru un motiv, insa rezultatele sunt multe si eu cu rezultatele lucrez mai departe. Lucrez, incercand sa ating tinta sau sa fiu cat mai aproape de ea, dar parca fiecare deznodamant refracta razele, si asa strambe si neclare, ale viziunii mele.

Ma dezamagesc pe mine indoindu-ma de mine insumi, plecand-mi urechea la tot felul de opinii si indrumari care nu duc decat catre un "." (full stop). De fiecare data cand ma amagesc, intru intr-o disperare si urlu cat pot de tare, dar nu raspunde nimeni. Nu are cine sa raspunda. Nici nu ar avea cum. Ei sunt restul si atat. Ametit de ei, de ea, de ele, parca imi vine sa ma las dizolvat de tot in rest, dar contactul dureros ma trezeste la adevarata realitate si ma separ brusc inca odata, tot asa cum am facut-o si inainte. Eu nu-s de acolo. Eu nu sunt de nici unde. Eu doar sunt.

Frumos ar fi... Dar nu e! Cu incapatanarea-n vene incerc sa resurscitez cadavre ce au fost odata entitati sublime, ignorand viermii care imi danseaza-n gura. Cu ochii injectati, ma uit la ele regretand amarnic, dar nu tine de mine. Nu sunt din lumea mea. Sunt doar alte cioburi refractante.

Mi s-au si uscat ochii. Nu mai am lacrimi. S-au dus de mult la vale, pe canal, neprinse de nimeni. Oricum erau fara efect. Nici macar sa-mi spele fata nu puteau. Lasau doar dare negre de praf pe obraji. Acum degeaba se mira lumea ca privesc in gol. Nu mai sunt cu ei, stau in iluzia mea proprie unde "ei" nu exista. Se intampla, totusi, des sa plec urechea la chemari calde, scot capul si ma ard, dar, in loc sa ma invat minte, stau, ma lamentez si incep a ma acuza pe mine de vina pe care nu o port. Imi caut mie defecte si, daca nu le gasesc, mi le construiesc, iar dupa aia, ma condamn singur la cea mai grea sentinta posibila: sa ies din nou si sa incerc.

Insa acum e tot mai greu. Sentinta e tot aceiasi, dar executarea ei devine pe zi ce trece aproape imposibila. Si acum ma judec pe mine, intrebandu-ma daca nu cumva ar trebui sa zbor afara de aici. Incep sa ma dau cu capul de ziduri si bariere, nu pentru a ma elibera, ci pentru a-mi ispasi pedeapsa, crezand ca odata trecut de ele, lumea va fi altfel. Dar nu va fi. Stiu de data trecuta. Lumea e aceiasi, din nou. Doar barierele sunt mai puternice si zidurile ceva mai inalte. Cu toate astea, ma chinui sa le daram doar pentru a le ridica inca odata, de data asta chiar si mai puternice. In tot timpul asta uit de tinta. Ea nu fuge, sta acolo si ma asteapta. Are tot timpul din lume. Doar eu nu-l mai am.

Si stau si ma izbesc disperat de mine. Multi vad asta, unii ignora, altii vor sa ma ajute, dar n-au cum. Orice mana intinsa imi vine ca o palma peste fata, orice franghie aruncata de pe malul opus se impleteste doar cu celelalte si se transforma intr-un gard. Doar eu ma pot ajuta, tine de vointa mea. Insa de ce as vrea sa ma ajut sa uit de mine si sa-i imbratisez pe altii? Doar ca sa ma invat iar minte si sa-mi aduc aminte unde e tinta.

Ar fi frumos ...sa tintesc cu ceva ajutor... dar nu e! Cel putin nu acum...
"-Dar, totusi, ia sa scot eu capul sa vad ce a mai aparut?"

..Banuiesc ca sti ce urmeaza..
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!

Be seeing you!

Saturday, July 11, 2009

Vorbe de duh... sfant sau nu...


Rezerv spatiu post-ului asta pentru vorbe, proverbe, zicatori, fraze si alte "exprimari" care mi-au influentat, intr-un fel sau altul, gandirea, viata, "Weltanschauung"-ul etc...
O sa il re-editez de fiecare data cand consider ca am mai auzit un lucru interesant, de care merita sa tin cont.

"A man is less likely to become great the more he is dominated by reason. Few can achieve greatness and non in Art if they are not dominated by ilusion." - Mr. Doctor

"History will be kind to me for I intend to write it." - Winston Churchill

"Reality is a consensus of ilusions." - Antonin Artaud

"There is no life in the void, only death!" - Annatar

"The brick walls are there for a reason. The brick walls are not there to keep us out; the brick walls are there to give us a chance to show how badly we want something. The brick walls are there to stop the people who don't want it badly enough. They are there to stop the other people!" - Randy Pausch

"We cannot change the cards we are dealt, just how we play the hand." - Randy Pausch

"Life that's lost bleeds all over me." - Aaron Stainthorpe

"Pure purity, absolute catharsis, is in missfortune, in tragedy, one's ineluctable checkmate." - Mr. Doctor

"Sunt primul om ce-si tese lumina, sunt primul om ce-si tese lumea cu vesmant de sclipire pura de curand aprinsa-n a luminii umbra" - Hupogrammos

"Freedom is a myth." - Patrick McGoohan

"What we do in life goes in eternity" - Gladiator

"Humanity is overrated" - Dr. House

"Courage is not defined by those who fought and did not fall, but by those who fought, fell, and rose again!" - Unknown

"Shoot for the moon. Even if you miss, you'll land among the stars." - Les Brown

"The best angle from which to approach any problem is the try-angle." - Unknown

"Excellence is not a skill. It is an attitude." - Ralph Marston

"Be who you are and say what you feel, because those who mind don't matter and those who matter don't mind." - Dr. Seuss

"Those who know do not speak, those who speak do not know." - Mr. Doctor

"The death of a man is a tragedy, the death of a million is just a statistic." - Josef Stalin

"Happiness is nothing more than good health and bad memory"- Unknown

"The future's uncertain and the end is always near" - Jim Morrison

"If the doors of perception were cleansed, everything will appear to man as it is: infinite. For man has closed himself up, till he sees all things through narrow chinks of his cavern" - William Blake

"I am the Lizard King, I can do anything." - Jim Morrison

TBC.

Be seeing you!

Sunday, June 21, 2009

The evil pigeon

Prin striatiile pleoapelor mele vad, rasarind cu capul sus, un fel de sarpe. Coltii, mult prea mari, ii atarna afara neputand fi inchisi in gura. Pene, par, solizi, toate amestecate imbracau slinos creatura cu ochi insangerati. Depasind orice standard de monstruozitate, mai avea un pic si scotea foc pe nari.

Speriat pana-n calcaie, incremenit ca parul zbarlit de pe spatele meu, stau nemiscat, privindu-mi frica din lateral, sperand ca ea sa nu ma observe si sa fumege in balta in continuare. Si totusi... m-a observat! Cu o miscare oarecum greoaie, isi indreapta capul catre mine. Ma priveste cu ura in ochi si incepe sa se apropie tot mai repede, iar eu nu ma pot misca. Stau incremenit si ma inec cu respiratia mea intr-un ritm crescendo. Panica... in stare pura!

Asa e tot timpul: "De ce iti e frica, nu scapi!". Dar ce sa vezi!? E doar un porumbel. Isi scalda aripioarele linistit intr-o baltoaca, iar eu i-am perturbat armonia cu prezenta mea. Din cand in cand isi mai inmuia ciocul in apa ca sa se mai racoreasca, dar acum se uita la ciudatenia asta pe doua picioare care vede-n dungi si pete negre. Cu o respiratie adanca, incerc sa ma calmez si sa imi continui lucrul. A fost inca un "mi s-a parut"...

Dar, stai! Vine spre mine! Da, acel porumbel inofensiv vine hotarat, parca, sa ma atace. Indiferent cat de des sau adanc respir si cat efort depun in a ma calma, frica ma tine in continuare insurubat pe loc si neputinta imi umple muschii. Asta nu mai e porumbel, e monstru, din nou! ...Si totusi, tot porumbel e, dar vine spre mine. Vrea sa-mi faca rau. Ceva ce am considerat dragut si inofensiv e acum pe cale sa ma spulbere. Vrea asta. Stiu asta. ...Si totusi, nu e decat un porumbel...

Nu mai stiu nimic! Nu mai stiu de ce sa-mi fie frica si ce sa admir. Nu mai stiu daca eu sunt bun sau rau. Nu mai inteleg daca restul sunt buni sau rai. Nu mai stiu daca sunt in afara sau inauntru. Nu mai stiu daca e real sau imaginar. Nu mai stiu daca e placere sau durere. Nu mai stiu daca e fericire sau tristete. Nu mai stiu daca e corect sau nu. Nu mai stiu... Nimic! Cum as mai putea hotara ceva? Habar n-am de nimic. Caut raspunsuri peste tot, dar nu gasesc decat porumbei care sa ma sperie cu inofensivitatea lor. Cand cred ca gasesc un raspuns, dau doar de mai multe intrebari care sa imi puna la indoiala ceea ce stiam sigur pana acum. Nu mai inteleg! Nu mai stiu...

Si totusi... Stiu ca am dreptate! Stiu ca eu sunt eu, Mairon. Pe mine nu ma pot nega si doar eu pot sa-mi raspund la intrebari. Degeaba imi pun sperantele in altii, pentru ca si ei sunt la fel de ireali si relativi ca si restul visului asta numit lume, vis pe care eu aleg daca il cred sau nu. De trezit din vis nu ma pot trezi, dar il pot inlocui cu altul oricand. Nu ma pot trezi pentru ca nu dorm, dar pentru aia tot un vis e totul si visele tot eu, cu mintea si cu experienta mea, le-am creat. Eu imi fac cosmarurile, dar nu-mi dau seama cat de frumoase sunt si tot eu visez frumos, dar transpir, stresat, in somn, fara sa stiu.

Ma contrazic si acum de unul singur, dar stiu ca am dreptate. Nu conteaza daca e balaur sau porumbel. N-am cum sa ma insel!

Be seeing you!

Wednesday, May 20, 2009

Anti-natural

"Sa fie pace si generozitate intre oameni", "sa ne iubim toti si sa fim fericiti!" - omul indobitocit, sarac cu duhul. =>>
...aaaaaAAAAAAA!!! Mori!!! Pute prostia-n tine! Mi-e scarba numai sa stiu ca respir acelasi aer cu tine!

Imi scrasnesc dintii cand aud vorbe de genul asta! Oare cand o sa se trezeasca toti din hipnoza asta roz care transforma omul in balegar? Ce le e asa neclar? De ce nu deschid ochii sa vada chiar ce este in fata lor, ce e cat se pate de real si logic, in acelasi timp? E plina lumea de cretinoizi care "propovaduiesc" tot felul de sentimente si teorii imbecile in special cu referire la pace, generozitate si iubire, dar care au ignorat orice lege de baza a universului.

Odata pentru totdeauna, m-am hotarat sa combat prostiile astea, cel putin din capul meu, asa ca voi trata cele 3 "valori" principale asa cum merita.

Pacea... Da, cum sa nu, chestia pentru care toti lupta! Dar stai! Ce fac? ...Lupta! A, deci, deja s-a cam dus naibii fara sa ma chinui sa o demontez. De la cel mai ne-nsemnat atom pana la cel mai impresionant quasar nu exista nici o entitate care sa fie in pace. Pacea e absenta luptei, iar absenta luptei inseamna moarte. Pentru supravietuire trebuie sa lupti, sa te bati cu toate celelalte forte si sa le domini, altfel vei fi automat consumat de tot ce e in jur. Pace relativa poate exista, nu zic nu, intre doua entitati, dar trebuie automat asociata cu un razboi fata de o a treia. Si chiar si aceasta '"pace" nu este decat doar un armistitiu temporar pana la eliminarea pericolelor mutuale. In momentul in care razboiul dispare, si pacea dispare, iar cand pacea totala, eterna apare... atunci inseamna ca moartea si-a facut aparitia. Conflictul e moarte pentru unii (la un anumit nivel) si viata pentru altii, in timp ce pacea e moarte pentru toti. Sa si-o tina aia care o tot cauta!

"All you need is love.. tam tam tam tam tam"... Serios? Ce e acea "dragoste"? Vorbesc toti despre ea la toate colturile si ii auzi cum isi spun unii altora fraze libidinoase, dar nici nu realizeaza ce e aia. Prin minciunile si vorbele lor goale au adus acest "fenomen" sacru intr-un hau de nimicnicie. Toti isi ureaza "iubirea" sau, mai rau, tin tot felul de prelegeri imbecile despre iubire intre toti oamenii. Cat de retardat trebuie sa fii ca sa gandesti macar asa ceva? Am o veste pentru toti dezaxatii astia: Nu se pot iubi doua entitati diferite! Niciodata! Chestia aia ce vor ei nu e normala, nici naturala. A nu se intelege ca neg existenta iubirii. Acest fenomen complex numit generic "dragoste" nu e altceva decat o identificare a unei persoane in alt lucru, fie acesta fiinta sau obiect material. Nimeni nu poate iubi decat ceea ce este el insusi. Atat! In momentul cand iubeste si altceva, este pentru ca a investit o parte din el in acel "altceva", iar ceea ce iubeste este, de fapt, tot fiinta sa. Oare de ce trebuie timp inainte ca iubirea adevarata sa apara? E simplu si usor de observat. Trebuie doar vointa de a vedea si de a renunta la auto-orbirea caracteristica moralistilor. Cel mai des exista confuzia intre "a placea" si "a iubi", confuzie oarecum de inteles, dar, totusi, grava. In momentul in care cuiva ii "place" ceva, se produce un fenomen instinctiv de recunoastere a unei posibilitatii, oportunitati, in timp ce aparitia "dragostei" este identificarea eului in creatie. Am revenit la obsesia mea legata de creatie pentru ca e singurul mod prin care se poate ajunge la iubire. Iubesti doar ceea ce ai creat si, prin urmare, ceea ce contine o parte din tine. Pentru ca prostu-i prost si prost ramane, nu ma astept la nici o schimbare in mentalitatea turmei si o sa ranjesc in continuare, observand cum prostii cauta lucruri unde nu exista si se dau cu capul de toti peretii.

Generozitatea... Alt concept fals cu care sunt indobitociti toti inca de cand sunt mici. Indemnul asa-zisilor oameni maturi catre copiii lor de a imparti, de a darui fara motiv se poate traduce foarte simplu in "Nu te simti tu bine! Alunga de langa tine si da altuia, chiar daca pe acela nu o sa-l inveseleasca ceea ce ai tu!". Da, stiu, pare foarte egoista si plina de rautate afirmatia, dar o intrebare legitima e, totusi, "De ce nu toate lucrurile se impart?". Raspunsul e simplu: nimic nu se imparte in mod natural, ci doar in mod artificial. In momentul in care oamenii o sa termine cu aberatia asta de a da unul altuia lucruri sau servicii degeaba, multe din marile probleme ale lumii se vor rezolva. Oricine poate observa, daca deschide ochii, ca nu poate face pe nimeni fericit atata timp cat el insusi nu e fericit. Nu e nimic rau in a-ti vedea propriul interes. Nu e nici o crima in a trai bine, a creste, a se dezvolta, mai ales daca prin asta nu afectezi pe restul. Nu e vina mea ca unele persoane sunt mai sus sau mai jos decat mine! ...Colaborarea, insa, e altceva. E ceea ce trebuie sa se intample. In momentul in care exista tinte comune sau ambele parti castiga, mi se pare normala interactionarea, insa cand "generozitatea" apare, si unul se chinuie (intr-un fel sau altul) sa creeze ceva pentru ca, mai apoi, sa cedeze acel "ceva" in favoarea altuia, care nu face nimic, atunci mi se pare nu numai ca cel ce da este un fraier, ba chiar comite un sacrilegiu. Daca ar fi sa exprim punctul acesta de vedere in public, multe voci de bovine s-ar trezi sa urle despre "norocul" si conditiile pe care le am eu si despre lipsurile altora. Fiecare s-a nascut si e construit sa reziste si sa dezvolte in anumite conditii. Fiecare are avantajele si dezavantajele sale. Multi plang dupa saracii din Africa sau Asia care mor pe capete, insa, in prostia lor, uita ca aceia se inmultesc de zeci de ori mai mult decat ei. In multe privinte, acei saraci sunt mai fericiti decat dobitocii care doneaza sunand intr-una la "numerele afisate pe ecran". Fiecare ar trebui sa-si planga lor de mila, sa se asigure ca ei sa se dezvolte asa cum trebuie si sa lase alte entitati sa isi vada singure de drum. O problema mai grava este atunci cand oamenii uita de problemele lor si isi fac griji mai mult pentru problemele altora. Un mod mai distructiv de gandire nu cred ca exista! Nu poti salva lumea de la ruina daca tu te ruinezi si nici macar nu-ti pasa.

Asta este doar un scurt blitz care sa demonteze gandirea roz care pluteste ca un smog printre noi toti, argumente existand impotriva oricarei libidosenii idioate transmise de retardatii care nu vor ajunge in iad, ci il vo trai de acum incolo toata viata asta si in cea care urmeaza.

Care vrea sa-mi spuna nimic, mai bine sa-si inghita limba si sa se sufoce singur!

Be seeing you!

Sunday, May 17, 2009

There is no life in the void

Am pierdut atata timp ascultand de toti prostii, retardatii si incompetentii care ma invatau pe mine ce si cum e bine, ce trebuie sa fac, ce trebuie sa vreau, ce trebuie sa devin, asta in timp ce ei se balaceau in nimic. Sunt toti buni de trancanit si de "aparat normele morale" ale lumii, dar habar n-au sa faca din existenta lor ceva. Si mai tare ma scarbesc gunoaiele alea de fiinte carora tampitii mentionati mai devreme le spun "oameni", dar care sunt niste resturi de univers ce plutesc in atmosfera, consuma oxigen degeaba si cancereaza pamantul cu umbra lor, fara a face nimic folositor. Ba mai rau chiar, au o ura inconstienta pentru tot ce e cu adevarat valoros (pentru ca le ameninta existenta lor inutila) si se si inmultesc ca virusii de ciuma denaturand natura. Am avut norocul la viata mea sa intalnesc si oameni adevarati, oameni care nu neaparat au ajuns sa fie cei mai grozavi, dar macar incearca sa isi vada de viata lor, sa realizeze ceva si de la care am avut multe de invatai intr-un fel sau altul. Pe astia, in schimb, nu-i pot numi nici macar primate. Te uiti la ei cum se aduna la un loc, se sustin unul pe altul intr-un dans grotesc si traiesc momente fara sa stie de ce. Viermii din cadavre sunt mult mai dominati de noblete si de o oarecare constiinta decat ei, urmarind neincetat o metamorfoza care sa-i conduca la un stadiu superior, fie el si cel de musca de rahat.

Si, totusi, ghioarlele astea care trancane tot timpul acelasi refren de genul "eu vreau sa ma simt bine si sa-mi traiesc viata" (cu secretiile prostiei prelingandu-li-se pe fata) mi se opun adesea, simtindu-se fie amenintati, fie revoltati. Stiu in subconstientul prostiei lor ca nu au loc in aceiasi lume cu mine. Ei au nevoie de un hoit pe care sa-l devoreze la nesfarsit, pe cand eu am nevoie de un mediul vast, in care sa pot si sa ma pot crea asa cum vreau si cum trebuie sa fiu.

Mediul e foarte important. Nu pentru ca ti-ar defini personalitatea (asa cum zic multi zerzeci cand vine vorba de "anturaj") ci pentru acele conditii care pot actiona ca o frana sau ca o acceleratie in dezvoltarea ta. Orice planta, in functie de mediul in care e insamantata, poate sa nu incolteasca deloc sau sa ajunga un copac gigantic.

Nu e nici un fel de viata in neant, asa ca toate elementele acestui nimic trebuiesc respinse, tinute departe sau, daca nu, eliminate. Retardatii care vor sa compare asta cu teoria spatiului vital fac parte si ei din acelasi nimic si merita sa dispara. Ce discut aici nu are de-a face cu rasa, sex sau mai stiu eu ce. E vorba doar de valoarea fiintei fiecaruia si la modul cum este influentata evolutia mea. Din pacate, au influentat-o si au franat-o destul de mult in aproape toate etapele vietii mele, fie prin obstacolele pe care mi le-au creat, fie prin ideile stupide pe care m-au fortat sa le adopt. Dar gata! S-a terminat domnia vanitatii. Mi-am demonstrat singur ca eu, Mairon, am dreptate si doar eu pot gasi adevarata cale spre ceea ce trebuie si vreau sa fiu, asa ca am inceput sa ma ascult pe mine. Ma intreb pe mine si imi raspund. E simplu, logic si de efect. In ceea ce priveste obstacolele, un lucru e clar: nu am timp in viata asta sa sar peste tot felul de piedici, asa ca, in orice mod posibil, voi distruge orice se gandeste macar sa-mi stea in cale, indiferent daca e urat, frumos, dragut, fioros sau mai stiu eu cum. Piedica e piedica si voi face tot posibilul sa o elimin.

Stiu ca suna totul foarte "razbinic", dar sperante de pace nu sunt. E care pe care. E legea naturii, e adevarata lege a lumii. Iubitorii de pace sa stea sa doarma degeaba visand nimic, sa rataceasca in continuare ca somnambulii in timp ce restul se vor catara pe capetele lor goale catre un alt nivel.

Mairon does not sleep.

Be seeing you!

Friday, May 15, 2009

Estel


“All that is gold does not glitter, not all those who wander are lost; the old that is strong does not wither, deep roots are not reached by the frost.

From the ashes a fire shall be woken, a light from the shadows shall spring; renenwed shall be blade that was broken, the crownless again shall be king.”

Scurt si la obiect.
Be seeing you!

Friday, April 10, 2009

A State Of Mind...

Stau si ma intreb de ce imi plac geamurile dreptunghiulare si usile cu arcade... Perdelele oricum stau stramb. Floricelele stau uscate pe masa, dar cu sare pe ele. MA strig pe mine, dar ma aud foarte slab... Se aude cate o nota adanca de pian care ma face sa vibrez. Am ajuns sa cant la mine, dar nu suna prea bine. Probail ca nu sunt inca destul de acordat. ...Gentil si etern. Un patrat negru se invarte in timp ce e brazdat de cate o dunga alb-galbuie fulgeratoare.

Spatiu/pauza. Nu mai imi aduc aminte de ce simt acum. Imi uit prezentul! E prea vechi ca sa mai siu cum e. O caldura ma tece din centru spre margine... si zambesc. Si altii o sa zambeasca, dar nu o sa stie de ce. Stau cu ochii larg deschisi holbati catre nicaieri si nu vad decat intunecatul alb. Cuvintele imi rimeaza in cap, dar nu si in text. Muzica pe care o ascult nu o aud, doar un acordeon stupid imi suna in cap. Stupidul asta nu e chiar prost, ba din contra! Dau invers si derulez, ca in final sa obtin doar un prezent ce sta pe loc. Sunt cat se poate de treaz. Dorm cu ochii deschisi visand la somn. Ma pufneste un ras stupid cand ma gandesc la ce exista.

La ce te uiti? Pentru ce mai citesti? Oricum nu sti si nici nu te intereseaza. E mai bine asa, crede-ma, dar nu pe cuvant! Crede-ma ca un infantil. De ce m-ai crede, ca oricum simti dierit? Si, culmea, vrei sa fii ca mine! Crezi ca e invers... Oare Pamantul o ia de la est la vest sau invers? Teoretic se invarte in sens opus fata de soare. Sau Soarele sta pe loc si Pamantul da ture. Dar, totusi, cum e pirueta? Stanga e estul, dreapta e vestul. E de la stanga la dreapta sau de la dreapta la stanga? Culmea, de la stanga la dreapta e tot una cu de la dreapta la stanga. Deci, ne invarim in doua sensuri opuse dintr-o data. Asta inseamna ca stam pe loc! ...."E pur si muove!"

Cu genunchii-n coaste scot rasuflari bruste si cu capul pe mana scriu printre linii drepte, albe. Din vioara aluneca sunete neutre, dar care sperie. Nu sti la ce sa te astepti. Parca e de bine, dar totusi suna sumbru. Inima bate din 2 in 2. Parca ar fi pasi grabiti care continua sa mearga tot mai tare si nu obosesc, dar te obosesc pe tine... Fuga, vina, tristete, nebunie, ranjet, bucurie, extaz, epuizare. Toate dintr-odata. Nu-s ale mele, dar le simt. Pianul vibreaza tot mai tare si mai rar, dar parca schimba ritmul din cand in cand. Valurile te ridica si te coboara. Doar un vapor foarte mare nu se misca din cauza valurilor si creaza el valurile. Valuri fara spume, dar care pot sa rastoarne. Le numeri si vezi ca si ele tind la zero. E o eroare ce persista la infinit. Un zero la infinit... Doar eu sunt vag definit. Restul ori tind la zero, ori la infinit. Definitia mea e startul si fug pe loc, dar nici nu ma gandesc sa ma opresc. O sa fug in somnul meu spre vis si, asa imposibil cum pare, o sa intru in el si o sa-l fac una cu mine sau o sa fiu una cu el.

Imediat o sa adorm ca sa ma trezesc si, dupa aia, o sa ma trezesc din nou pentru ceva nou. Si visul meu va avea ceva nou. E darul meu ce mi-l fac mie.


Ego, Mairon, votum posvi! Nu degeaba sunt Annatar.


Intrebati si o sa va raspundeti! Acuzati si o sa va taiati singuri! Tolerati si o sa va persecutati singuri! Compatimiti lipsa si condamnati excesul - atunci sigur o sa cadeti! Cautati si o sa va pierdeti in adevar!


Be seeing you!